Parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani, cunoscut odinioară sub numele de Grădina Publică „Vârnav” sau „Belvedere”, reprezintă unul dintre cele mai vechi și importante spații verzi ale orașului. Deschis în anul 1869, parcul a devenit un simbol al orașului, aducând laolaltă frumusețea naturii și măreția istoriei. În spatele acestei oaze de verdeață se ascunde o poveste complexă, încărcată de transformări și momente care au marcat viața culturală și socială a Botoșaniului. Articolul de față își propune să exploreze această istorie fascinantă și să evidențieze importanța parcului în peisajul urban botoșănean.
Originea Grădinii Publice „Vârnav”
Istoria parcului începe în anul 1869, când a fost inaugurat sub numele de Grădina Publică „Vârnav”, pe proprietatea boierului Neculai (Nicu) Vârnav. La acea vreme, grădina era un loc de relaxare și socializare, unde cetățenii orașului se puteau bucura de liniștea naturii într-un mediu organizat și îngrijit. Pentru a accesa grădina, locuitorii trebuiau să plătească o taxă de intrare, ceea ce subliniază importanța și exclusivitatea acestui spațiu în viața urbană a Botoșaniului. Cu toate acestea, în 1870, Primăria orașului a intervenit și a preluat responsabilitatea întreținerii grădinii, oferindu-i lui Vârnav o taxă anuală, un gest ce demonstrează dorința autorităților de a transforma acest loc într-un spațiu public accesibil tuturor.
În 1873, Primăria Botoșani a făcut un pas important, cumpărând întreaga proprietate de la Nicu Vârnav, inclusiv casa, anexele, grădina, via și livada, pentru suma de 47.000 de lei noi. Această achiziție a fost un moment decisiv în transformarea grădinii într-un parc public, deschis și amenajat pentru toți cetățenii orașului.
Transformarea și Dezvoltarea Parcului
După achiziționarea proprietății, vechea casă boierească a fost demolată, iar terenul a fost reamenajat pentru a găzdui noi arbori și pentru a extinde vegetația. Un grădinar priceput a fost angajat de Primărie pentru a se ocupa de întreținerea și modernizarea parcului, care a devenit treptat un spațiu tot mai atractiv pentru locuitori și turiști. Printre noile amenajări se numărau un lac artificial, un teatru de vară, un pavilion pentru muzică și terenuri de sport, toate contribuind la transformarea parcului într-un loc de recreere și cultură.
Vizitatorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau atrași nu doar de frumusețea naturală a parcului, ci și de viața socială vibrantă care se desfășura aici. Un exemplu elocvent este călătorul german Rudolf Bergner din Leipzig, care a vizitat parcul în 1887 și a fost impresionat de eleganța femeilor din Botoșani, care se plimbau prin grădină purtând toalete pariziene rafinate. Într-o descriere entuziastă, Bergner nota că modul de prezentare al acestora depășea în amploare chiar și orașe mari precum București și Iași. Acest aspect subliniază importanța parcului ca un loc de întâlnire și de etalare a eleganței și rafinamentului în acea perioadă.
Un Refugiu pentru Mihai Eminescu
Un alt aspect deosebit al parcului este legătura sa cu marele poet național, Mihai Eminescu. În perioada 1887-1888, când Eminescu s-a refugiat la Botoșani pentru a-și îngriji sănătatea, parcul a devenit unul dintre locurile sale preferate de plimbare și reflecție. De altfel, în anul 1932, bustul lui Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Ion Georgescu, a fost mutat din fața Școlii primare de băieți numărul 1 „Marchian” și amplasat lângă lacul parcului, pentru a aminti de legătura profundă a poetului cu acest loc. Acest bust, primul dedicat lui Eminescu din țară, nu este doar o simplă statuie, ci un simbol al legăturii dintre poet și orașul Botoșani, precum și al influenței pe care acest loc a avut-o asupra operei sale.
Parcul a fost martor la numeroase evenimente culturale și sociale care au marcat viața orașului. De-a lungul anilor, aici s-au desfășurat spectacole de teatru, concerte ale unității militare locale și alte evenimente care au contribuit la dezvoltarea culturală a Botoșaniului. Trupe de teatru renumite, precum cea a lui Matei Millo, și artiști locali au găsit în acest parc un loc propice pentru a-și prezenta talentul în fața publicului botoșănean.
Decăderea și Renașterea Parcului
În timpul Primului Război Mondial, parcul a trecut printr-o perioadă dificilă, fiind neglijat și lăsat în paragină. Lacul a secat, iar buruienile au invadat aleile și spațiile verzi, reflectând nepăsarea autorităților de atunci față de acest important spațiu public. Cu toate acestea, parcul nu și-a pierdut complet farmecul, continuând să fie un loc de întâlnire și refugiu, chiar și în condițiile dificile ale războiului.
În perioada interbelică, parcul a cunoscut o nouă perioadă de înflorire, grație eforturilor depuse de autoritățile locale pentru a-l reabilita și moderniza. Un moment important a fost intervenția primarului Ioan Missir în 1932, care a adus bustul lui Eminescu lângă lacul parcului, consolidând legătura istorică și culturală dintre acest loc și poetul național. Această acțiune a fost un simbol al renașterii parcului, care a revenit în atenția publicului ca un spațiu de recreere și cultură.
Parcul „Mihai Eminescu” în Prezent
Astăzi, Parcul „Mihai Eminescu” continuă să fie unul dintre punctele centrale ale vieții culturale și sociale din Botoșani. În centrul său se află un lac artificial cu două poduri, iar pe aleile principale sunt amplasate busturile unor personalități culturale botoșănene, care amintesc de bogata moștenire culturală a orașului.
Unul dintre cele mai interesante proiecte recente legate de acest parc este traseul turistic dedicat lui Mihai Eminescu. Acest proiect include statui în mărime naturală ale poetului și ale Veronicăi Micle, amplasate în locuri unde cei doi obișnuiau să se plimbe, oferind vizitatorilor o experiență inedită și profundă de a retrăi momentele petrecute de cei doi în acest loc. Statuile, iluminate arhitectural, au devenit deja un punct de atracție pentru turiști și localnici, care se bucură să se fotografieze alături de aceste reprezentări ale unor figuri atât de importante în cultura română.
Parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani este mai mult decât un simplu spațiu verde. Este un loc încărcat de istorie, cultură și emoție, care a evoluat de-a lungul anilor, reflectând schimbările și transformările orașului și ale societății în ansamblu. De la Grădina Publică „Vârnav” a boierului Nicu Vârnav la locul de refugiu al lui Mihai Eminescu și până la atracția turistică modernă, parcul a rămas un simbol al Botoșaniului, o oază de liniște și frumos, dar și un martor tăcut al istoriei tumultoase a orașului.
