Satul Știubieni, reședința comunală a unei regiuni încărcate de istorie, se află la doar 7 kilometri vest-nord-vest de orașul Săveni și la 44 de kilometri de Botoșani, pe DJ 209B. Așezat pitoresc pe valea Bașeului, acest loc ascunde în sine povești de demult, fiind un martor tăcut al unor vremuri trecute, dar nu uitate.
Rădăcinile Istorice ale Știubienilor
Originea numelui satului Știubieni este adânc înrădăcinată în activitățile locale de apicultură, fiind derivat din cuvântul „știubeie,” care se referă la coșurile de prisacă utilizate în zonă. Prima atestare documentară a satului datează din perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432), când acesta a dăruit moșia lui Hodco Costici și Lev. De-a lungul timpului, Știubieniul a fost un punct de interes pentru domnitorii moldoveni, fiind cumpărat de Ștefan cel Mare în 1492 și donat Mănăstirii Putna, consolidând astfel legăturile religioase și culturale ale regiunii.
Evoluția Proprietății: De la Roznovanu la Kogălniceanu
La sfârșitul secolului al XIX-lea, conacul și o parte a moșiei Știubieni au fost achiziționate de Nicolae Roznovanu, care, la rândul său, a vândut o parte a proprietății către Matei Rosetti în 1873. Povestea conacului capătă o nouă dimensiune în 1877, când Adela Cantacuzino-Pașcanu, devenită prin căsătorie Kogălniceanu, achiziționează o parte considerabilă din moșie. Grigore Kogălniceanu, nepotul de soră al lui Mihail Kogălniceanu și soțul Adelei, a fost cel care a inițiat construcția conacului, alături de o școală (acum distrusă) și biserica satului, în anul 1890.
Conacul „Roznovanu-Kogălniceanu” nu a fost doar o reședință aristocratică, ci și un centru de cultură și educație pentru comunitatea locală. În anii următori, clădirea a trecut prin numeroase transformări, de la confiscarea sa de către regimul comunist în 1948, la utilizarea sa ca școală rurală și, ulterior, ca sediu al Primăriei Știubieni.
Transformările Din Anii Comuniști și După
Perioada comunistă a adus schimbări radicale pentru conac și împrejurimile sale. Clădirea a fost privată de subsolurile sale, care s-au prăbușit sau au fost distruse intenționat, lăsând doar structura de bază intactă. Între 1952 și 1970, conacul a servit ca școală rurală, iar ulterior ca primărie a comunei. În 2007, a fost renovat și recompartimentat, fiind destinat să servească drept sediu pentru Consiliul local și Primărie.
Alte clădiri ale fostei curți boierești au avut diverse utilizări sociale de-a lungul timpului, inclusiv ca sediu de colhoz/CAP, depozite, școală și acum grădiniță. Unele dintre anexe au fost vândute după lichidarea fostului CAP, ceea ce a dus la pierderea unor importante părți ale patrimoniului istoric al locului.
Parcul Dendrologic: Un Testament al Naturii și Istoriei
Conacul nu este doar o clădire de patrimoniu, ci și o oază de verdeață. Parcul dendrologic, de aproximativ un hectar, găzduiește trei paltini seculari, un dud și alți arbori tineri, precum paltini, salcâmi și duzi. De asemenea, în parc se mai păstrează ruinele unui semicerc de moară, ale unei aducțiuni de apă și un bazin săpat în gresii, alături de o stâncă de gresie cu o inscripție greu de descifrat, datând din 1819. Parcul a suferit, de asemenea, schimbări majore în perioada comunistă, când a fost redus teritorial pentru extinderea satului și amenajarea unor terenuri sportive pentru școală.
Planuri de Viitor: Reamenajarea și Protejarea Patrimoniului
Primăria Știubieni are în plan un proiect ambițios de reamenajare a vechiului parc, așteptând finanțare guvernamentală pentru a reda comunității și vizitatorilor o parte din splendoarea de odinioară. Conacul „Roznovanu-Kogălniceanu” este inclus pe Lista Monumentelor Istorice sub codul LMI 2004 BT-II-m-B-02023, un testament al valorii sale culturale și istorice.
Conacul Roznovanu-Kogălniceanu de la Știubieni este un simbol al istoriei complexe și bogate a acestei regiuni. Deși a trecut prin numeroase transformări și a fost martorul unor schimbări sociale și politice majore, el continuă să fie un punct de referință pentru comunitatea locală și o sursă de mândrie pentru județul Botoșani. Restaurarea și protejarea acestui monument sunt esențiale pentru păstrarea memoriei colective și pentru educarea generațiilor viitoare despre trecutul lor comun.
