Înainte chiar ca avionul de Bucureşti să intre în cursa de croazieră, am terminat Revoluţia română în direct, cartea scoasă de Mihai Tatulici în 1990, nereeditată de atunci. O aveam în bibliotecă, dar niciodată pînă acum n-am dat-o gata cu creionul în mînă, ca să convoc un clişeu de om de cultură. E drept, am folosit-o pe vremuri, cînd misterele Revoluţiei din decembrie 1989 mai făceau rating şi tiraj, dar exclusiv pentru transcrierea balamucului intitulat Revoluţia română în direct.
Restul cărţii nu m-a interesat.
M-am apucat de ea cu seriozitate la Paris, pe post de cartea dinaintea căderii în somn. Am citit din ea şi la aeroport, stînd la coadă la check-in. Ca de obicei la cursele româneşti coada se face înainte chiar de a fi venit cineva la ghişeu. La fel se întîmplă şi la îmbarcare. Cred că e vorba de moştenirea ancestrală a cozilor de pe vremurile…
