Copilăria este adesea idealizată de toți, deoarece ne aduce amintiri fericite și lipsite de griji. Cu toate acestea, viața de adult este marcată de sarcini și angajamente, iar dorința noastră ar fi să ne jucăm ca și cum am fi copii, schimbându-ne rolurile în fiecare zi. Bunicii sunt figura centrală a copilăriei noastre, fiind zei atotștiutori și gata să ne răsfețe. Pentru mine, copilăria mea a fost petrecută la bunici, într-o casă mică și simplă, unde găseam mereu confort și bucurie. Primii șase ani și vacanțele mele până la liceu au fost legate de ei. La bunici exista mereu un sentiment de bine, indiferent de momentul zilei sau anotimp. Primăvara era o perioadă frumoasă, cu flori de cireș și somnul care fugea din cameră pentru a prinde rădăcini și a înfiora grădina cu verde crud și energie. Diminețile începeau cu zgomotele obișnuite, iar masa era întotdeauna bogată. Vara aducea răcoare și plăcerea de a merge la plajă, cu mâncare și veselie în pachete. Toamna era cu treabă multă, dar totuși era frumoasă, având și motive de bucurie, chiar și pentru școală. Iarna, deși întunecată, aducea jocuri în alb și negru și așteptarea Crăciunului. Indiferent de anotimp, copilăria era despre joc și fericire, despre momente neprețuite pe care le voi păstra mereu în inimă.
Reclamatii & Reporturi Stiri
contact: medialux85@gmail.com
